Și când spun despre zilele ploioase aici ne oprim puțin pentru că ele nu prea există. Când alergi cu mașina prin oraș începând cu luna octombrie vezi cum se usucă totul și aceasta este partea urâtă a acestui oraș, se usucă încet, încet. Trec anii și ploaia care aduce atâta lumină și verdeață nu este și mi se face dor să mai plouă încet, să avem zile romantice, să ne iubim și să iasă soarele.
Obișnuiam să mă îmbrac gros, că vine iarna sau purtam cizme din acelea de cauciuc ca să nu intre ploaia. Așa am crescut, venind de la munte, cu zile ploioase și veri foarte călduroase. Aici am eliminat din garderobă; cizmele, geciile lungi și umbrela.
Ce frumos ar fi să plouă tare câteva ore și să ieșim cu umbrela să ne aducem aminte de toate. Vă mai aduceți aminte când eram copii și începea ploaia și cum alergam pe drumurile pline de viață? Așa s-a scurs timpul și s-a schimbat totul și am ajuns aici.
Se spune că trăim cea mai frumoasă perioadă de când existăm pe acest pământ și eu spun la fel. Sunt în dispute continue cu “babele” mele. Ne contrazicem când a fost mai frumos, acum sau pe timpul lor, dar eu cred că de” invidioase” și “comuniste” ce sunt spun că a fost mai bine pe vremea lor.
Acum ne permitem orice: vacanțe, mașini, case și foarte multe lucruri pe care înainte de 90’ doar le visam. În lume nu mai este război ca pe vremea vikingilor, omul a devenit mai înțelept și mai bun. Am început să ne dezvoltăm și așa am înțeles că pacea și dragostea sunt cele mai importante. O să spuneți că încă este război în lume și multă sărăcie. Da, așa este, dar nu am auzit de o altă lume perfectă până acum. Așa că trăim în cea mai frumoasă perioadă a omenirii, cu multe lipsuri, bineînțeles, dar este cea mai bună.
Am început după o perioadă lungă de timp să ne întoarcem la creație și creatorul nostru, încet, încet, El ne dă răspunsurile. Răspunsuri exacte, ca la matematică, nu există, dar este frumos să crezi și să speri că acolo, după viață, există altceva și că aici nu este sfârșitul.
Să ne întoarcem la Dobrogea noastră, la marea asta neagră, așa cum este ea numită. Așteptăm zilele cu ploaie ca să ne odihnim ochii și sufletul în culoarea aceea verde care aduce speranța că mâine va înflori totul.
Ziua obișnuită în stațiunea Eforie Nord este acoperită de multă liniște, respect și pace, în acest sătuc cum îi spun eu. Totuși, stațiunea, devine plină de viață când începe vara, dar este atât de scurtă încât nu simt deloc bucuria vacanțelor, soarelui și plajei.
Știți ce este ciudat și am uitat să vă spun? Temperatura mării se joacă cu noi mereu, ba este caldă, în iunie, ba este rece în iulie sau august. Vin valuri de nicăieri și te întristezi că nu poți savura apa aceea albastră, dar tot ajungem noi cumva să ne bălăcim.
Ce este trist este că atunci când vin turiștii vara lasă și foarte multă mizerie, de nu putem face față să curățăm drumurile, plaja, parcurile…Doamne….Un lucru cu adevărat trist, dar sper că într-o zi ne vor ajuta cu curățenia și liniștea sufletului. Știți de ce spun liniștea sufletului? Pentru că foarte mulți dintre ei nu te lasă în pace să-ți faci treaba, sunt nervoși, botoși și vai de ei când ajung în vacanță. De foarte multe ori le spun de cum intră pe ușă:
-Un zâmbet, vă rog, este gratis …ați venit în vacanță …bucurați-vă!
Ne iubim și ne respectăm turiștii de aceea îmi voi cere scuze celor care nu intră în categoria de mai sus.
Închidem aici că am vorbit de multe, am vrut doar să vorbesc de ploaie, dar am vorbit și de mare, și de cazare, și de soare.
